Articol de Georgeta Carasiucenco
preluat de pe
Era ora 10 seara, 7 martie 2022, când o prietenă a telefonat-o pe *Irina – „Hai la centru, că este nevoie urgent de ajutorul nostru.”
Irina face voluntariat de câțiva ani și înțelege cât de importantă este ajutorarea persoanelor refugiate din Ucraina. A acceptat instant. S-a îmbrăcat bine. Era o noapte friguroasă, iar termometrul indica –6 grade. Și-a pus laptopul în geantă și a plecat.
La centru urma să vină un autocar cu peste o sută de refugiați. S-a așezat în fața calculatorului. Era pregătită să primească nou-veniții. Sarcina ei era clară – să ajute la înregistrarea și cazarea oamenilor.
În vremuri liniștite, centrul pentru refugiați în care Irina făcea voluntariat este o sală de sport cu tribune, ferestre mari, pod înalt și temperaturi joase. Ca să nu înghețe, Irina purta două hanorace, o geacă groasă și o pătură care-i acoperea spatele și capul. „Era foarte frig, veneau cu copii acolo… Maturii plângeau, dar de copii ce să mai spui…”, povestește cu tristețe în voce adolescenta. În câteva zile, Irina a ascultat foarte multe istorii dureroase ale refugiaților.
În urma evenimentelor petrecute la centrul de refugiați din sectorul Botanica în nopțile 7, 8, 9 martie, singurele acțiuni întreprinse de coordonatorii centrului și Pretură a fost să nu mai implice voluntarii prezenți atunci la gestionarea fluxului de refugiați în centrul vizat și să sisteze turele de noapte.
Spre sfârșitul lunii martie, activitatea centrului a fost sistată.
Articol preluat de pe:
© 2025 Hărțuire sexuală Moldova
